Raluca Nicula Blog

Am două cărţi de bucate... Le am cam degeaba. Una am primit-o de la mămăiţa mea când m-am măritat. "Mamaie, îţi dau cartea asta de bucate să fii gospodină ca mine. Când m-am mutat şi eu la casa mea, nu ştiam să fac mai nimic, dar am învăţat de aici. Să pui mâna să găteşti că aşa ţine o femeie casa", m-a sfătuit ea. Ei, mamaie dragă, de atunci, dacă am deschis-o de 10 ori, e bine. În schimb, am preferat să iau reţete de pe net şi să-mi surprind soţul cu fel şi fel de bunătăţi. De la prăjituri până la fripturi şi paste, am făcut adevărate experimente în bucătărie şi mi-a prins bine. De când a apărut şi mititelul în familie, cu atât mai mult mă văd obligată să caut feluri de mâncare potrivite vârstei lui. Dacă până acum îmi plăcea să mănânc în oraş, parcă e mai frumos să gătesc eu o oră-două, în şorţul meu colorat, ascultând Magic FM şi gândindu-mă să-i surprind plăcut pe cei dragi. Azi, spre exemplu, am găsit o reţetă super de pizza cu blat făcut în casă, fără drojdie.

Am aproape anul de când nu am mai luat contact cu meseria mea, de când nu am mai redactat articole de presă şi nu am mai fost în miezul evenimentelor. Dacă la început m-am adaptat greu, pentru că nu mai eram la curent cu ce se întâmplă prin judeţ, acum mi-e tare bine aşa. Îmi permit luxul de a nu mă mai uita la tv la programele de ştiri, nu mai simt nevoia să ştiu tot ce mişcă, am devenit din nou om, nu roboţel de news alert. În schimb, am găsit altă pasiune. Am luat la puricat site-urile de comerţ electronic, în căutarea ofertelor pentru... pentru cine credeţi? Pentru bebeluşi, normal. Până acum sunt clientă fidelă emag, pentru că sunt serioşi şi chiar au preţuri bune. De la ei am achiziţionat pătuţul, scaunul auto, un cărucior şi multe alte accesorii de prin căsuţa noastră dragă. Acum clickuiesc după o piscină de copilaşi, o tricicletă şi după câteva accesorii de luat în vacanţa care se apropie. Îmi place că produsele de la emag au venit repede direct la uşă, fără să mai stau eu s

Când zic şi eu că mă fac fată de blog şi promit că voi scrie regulat, pac! trece anul şi nu mai dau cu tastele pe aici. Noroc că unii vizitatori mă mai trag de moţ, şi bine fac.  Timpul meu nu mai e al meu, de fapt. Ieri s-au împlinit 10 luni în care secundele mele i-au aparţinut lui, în totalitate, adică micuţului răsfăţat şi total dependent de mine. V-aş putea scrie ore întregi despre provocările de a fi părinte, dar n-o s-o fac. Un singur lucru este universal valabil: e minunat, mai ales când îţi doreşti asta din toată fiinţa ta.  Dacă până acum nu mă vedeam făcând altceva în afară de meseria mea, realizez că, parcă, am fost antrenată toată viaţa pentru a deveni mamă. Aşa că, plăcerile mele se reduc acum la scotocirea prin magazinele de bebeluşi, documentarea pe tema alimentaţiei piticilor, plimbările prin parc atârnată de un cărucior şi o cafea în faţa calculatorului, dând like şi share pe facebook la nişte concursuri idioate de unde niciodată nu am câştigat nimic...dar po