Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Zi de vară, pe la ţară

Când eram mică, nu ratam zi de vară să nu mă duc la râu să fac băiţă cu prietenii din sat. Acum, din cauza neglijenţei oamenilor, ca să nu zic altfel, în apa Vâlsanului nu se mai poate face baie. Mormane de gunoaie zac pe mal, apa e murdară şi miroase foarte urât, totul s-a sălbăticit, pentru că nimeni nu-şi mai munceşte pământul din apropiere. Cu toate acestea, mi-am luat persoanele dragi şi am pornit la o plimbare răcoroasă printre arini. Cum şi câinilor le era cald, soţiorul a găsit metoda perfectă de a-i face să uite de caniculă.
Eu am preferat să-mi ud picioarele prin apa curgătoare, să mă uit la peştii care se zbenguiau şi să simt nisipul fin sub tălpi. Data viitoare poate mă şi scald, cine ştie.

Comentarii

Irina Matei a spus…
Ce dor imi este de acele zile de vara..plecam dimineata si ne intorceam seara acasa:)
Raluca Nicula a spus…
Si acum plecam dimineata si ne intoarcem seara, dar de la munca :(
Geocer a spus…
Eu n-am avut parte de rau prin satul meu. Doar un parau care acum e mai mult secat. Dar tot ma balaceam in el, ca faceam cate un baraj.
Raluca Nicula a spus…
George, dar sa vezi ce frumos e Valsanul vara. Daca ar fi si curat...
Geocer a spus…
Raluca, in poza in care apari tu nu prea ma pot concentra ca sa ma uit la rau! Da-te mai la o parte daca vrei sa vad Valsanul!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise. Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D