Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

De zi cu zi

Iar m-am lenevit. Nu în viaţa de zi cu zi, că n-am timp, ci doar virtual. N-am mai scris pe blog cam de multicel, dar nu cred să-mi fi simţit cineva lipsa.
Vara asta îmi prieşte al naibii. Soarele, deşi zgârcit pentru un iunie torid, îmi dă poftă de viaţă şi mă determină să-mi fac planuri pe termen scurt: vreau la munte, vreau la mare, vreau la ţară, vreau la ştrand. Dar, cum weekendul e aici, o să am cu ce să-mi ocup timpul. Până una-alta, a mai apărut cineva în blogroll-ul meu cel minunat, aşa că zic să treceţi şi pe acolo, că aveţi ce citi. Apoi, am uitat să vă anunţ că, în Piteşti, s-a inaugurat Cafegiu.ro, un loc în care poţi savura multe sortimente de cafea, să citeşti presa şi cărţi bune. Aşa da, păi nu?
Şi încă ceva: în curând, Adevărul de Seară devine săptămânal. Muncim de zor pentru primul număr şi sperăm să vă fie pe plac.
O vară frumoasă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise. Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D