Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Povestea unui vis

Repede-repejor, între două file de carte genială, să vă spun ce-am mai făcut, ce-am mai păţit.
Păi, în primul rând, cea mai veche dintre noutăţi este că nu mai lucrez în televiziune, m-am reprofilat. Aşa că, dacă vreţi să mai citiţi una-alta, mă găsiţi pe aici.
Nu pot să nu constat, cu zâmbetul unui om trecut prin viaţă, cât de uşor şi firesc se împlinesc unele vise din copilărie. Ţin minte cum, la ţară fiind, rudele şi prietenele de la oraş îmi aduceau ziare şi reviste fel de fel. Eu le citeam fascinată şi-mi doream din tot sufletul să ajung să "scriu şi eu la gazetă". Nu de puţine ori decupam poze şi le lipeam pe filele caietelor studenţeşti. Alături, ţeseam un text micuţ şi, de fiecare dată, nu uitam să mă semnez: Raluca Marin. Ăsta a fost primul pas spre jurnalism, nu lucrul la revista şcolii mele generale, aşa cum cred toţi cei apropiaţi.
După ce am ajuns să cunosc îndeaproape această meserie, cu frumuseţile şi neplăcerile de zi cu zi, nu pot să nu remarc: am ales ceea ce mi se potriveşte cel mai bine.
Cât despre celelalte noutăţi, sper că nu vă supăraţi dacă le lăsăm pe altădată. Acum îmi bag din nou nasul în cartea cea minunată.

Comentarii

Anonim a spus…
presa scrisa are nevoie de jurnalisti cu condei, asa cum esti si tu
mult succes in noua etapa, a carierei

Anca V
simf a spus…
Raluca, tu esti om de presa scrisa, asta mi-a fost convingerea de la bun inceput (tot convigere e ca cel mai greu e in presa scrisa). Mi-ar placea sa faci o comparatie intre tv si print, satisfactii, dezamagiri...
Raluca Nicula a spus…
Anca, multumesc din suflet!

Simf, sper sa fie asa cum crezi tu, sa fiu un om de presa scrisa. Cat despre comparatia intre tv si print, chiar mi-ai dat idei. Multumesc!
Geocer a spus…
Pai noutatea asta a ta e asa de veche ca numai eu ti-am citit ... nu mai stiu cate articole din "Adevarul de seara". Spune-ne si tu ceva mai nou, la naiba.
Aimée a spus…
Bine, spune tu povestea unui vis si o zic eu p-aia a unei deziluzii. :)
Raluca Nicula a spus…
Geocer, multumesc pentru observatie. Noutăţile cele noi pălesc în faţa noutăţii vechi. Aşa că, de aia n-am mai continuat :P

Crengu, Dumnezeu alege pentru noi tot ceea ce e mai bun. Ştiu că ştii asta :D
Adi a spus…
Vai, ce pacat! Dar de ce nu mai lucrezi la televiziune?!:(

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise. Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D