Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pe băncuţă

Nu prea am mai avut timp şi, trebuie să recunosc, nici chef de bloguit. În viaţa mea se întâmplă lucruri interesante cărora le dau prioritate. Am fost de multe ori tentată să închid blogul, dar mi-am zis că e ca o bancă de la poartă, pe care stai, alături de vecini şi de prieteni, şi comentezi câte în lună şi în stele. Aşa că am decis într-un final că sunt prea slabă pentru a lua un baros şi a da cu putere în blănile de lemn, pentru a distruge băncuţa din faţa casei.
Cu toate acestea vă rog cu insistenţă să mă înţelegeţi dacă în unele zile nu binevoiesc a mă alătura vouă. Ce să fac, de'amu încolo sunt plină de activităţi şi responsabilităţi. Până acum am fost doar o copilă...

Comentarii

ioana a spus…
da sa stii ca ne e dor de tine la club!
Raluca Nicula a spus…
Si mie mi-e dor de voi...
Logatu a spus…
Astepti un bebe? :)
Geocer a spus…
Chiar asa, ce responsabilitati noi ai?
Raluca Nicula a spus…
Cititi si nu mai puneti intrebari, pentru ca, deocamdata, mi-e teama sa va raspund la intrebari...
Cristian Lisandru a spus…
Există întotdeauna şi alte prorităţi. Şi e bine că există. O zi bună să ai!
papabembe a spus…
io am văzut o broscuţă care a sărit când a dat un nene cu sapa.avea ochii atâta de mari!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...