D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Văd că am scăzut în ZeList de când nu mai scriu des pe blog. Alţii s-ar putea da cu capul de pereţi, eu însă fac din asta o bucurie: îmi rămân fideli şi mă citesc în continuare cei care au găsit aici un ecou al gândurilor lor. Şi doar lor m-am adresat întotdeauna. Şi pentru că eu am de la un timp inspiraţie asemeni unui urs de-abia ieşit de la hibernare, îi las pe alţii să se exprime, că o fac de mii de ori mai bine:
În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt ca sunt.
Se face zi de mugure marănt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.
Comentarii