D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Pentru mine nu, dar pentru ei da. Instant îmi aduc aminte cum era 15 septembrie pe uliţa mea: emoţii mari, dorinţa de revedere cu colegii, senzaţia unui nou început printre castanii care-şi aruncau frunzele în curtea şcolii. Totul combinat cu zâmbetul învăţătorului care ne însenina ziua punându-ne pe bancă flori şi cărţi. Zumzet, ghiozdănele, zâmbete, strângeri de mâini şi îmbrăţişări, toate acestea făceau parte din atmosfera începutului de an şcolar, peste ele planând povestirile despre "Cum mi-am petrecut vacanţa de vară", urmate de compuneri pe această temă.
Era frumos să fii elev de generală, chiar şi atunci când nu veneai la şcoală cu microbuzul, nu păpai în recreaţia mare lapte şi corn, ci te mulţumeai cu pâine şi gem, nu aveai încălţări de fiţe, ci bocanci în care, din când în când îţi mai intra apă...
Comentarii