Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Noutăţuri

În primul rând, trebuie neapărat să citiţi asta, asta şi asta. 1. ca să vă culturalizaţi; 2. ca să vedeţi că unii dintre ăia culturalizaţi sunt mai degrabă "culturişti" şi 3. ca să vedeţi câtă cultură... de grâu, orz, ovăz şi alte cele zace în hambarele unor internauţi... :) Luaţi-le ca pe nişte recomandări din partea mea. Eu le-am citit şi mi-au plăcut, aşa că, dacă aveţi încredere în gusturile mele, ştiţi ce aveţi de făcut...
2. Citesc acum o carte al cărei autor a primit anul trecut Premiul Nobel pentru Literatură. Dacă vă e lene să daţi search pe google să vedeţi cine este, vă uşurez eu munca, spunându-vă că se cheamă Jean-Marie Gustave Le Clézio şi adooor cum scrie. Cartea rămâne surpriză până revin cu recenzia. Am cumpărat-o din mall, când mergeam la 3d (şi nu-mi pare rău!)
3. Mi-am făcut cont pe Twitter (nu ştiu de ce, încă mă dumiresc) şi pe Triburile (ca să fiu în pas cu colegii de la redacţie care m-au terorizat cu ferme, nobili, paladini, lucruri care deveniseră un limbaj codat pentru mine, aşa că până la soluţia accederii în "tribul lor" n-a mai fost decât un pas).
Vă mulţumesc pentru atenţie, la revedere! :)

Comentarii

Anonim a spus…
Raluca, privitor la punctul 2, culturalizati vs culturisti. Te intreb: de cate ori l-ai vazut tu pe Mihai la un eveniment cultural? Vreun concert? Un vernisaj? O lansare? Macar O DATA! Ma ierti, dar e usor sa pui o stampila bazandu-te pe spusele unui om in care crezi. Eu iti cer doar sa gandesti tu cu mintea personala, sa nu mai iei ganduri "digerate" ale altora.
S.F.
Raluca Nicula a spus…
S.F.: 1. S-a intamplat sa fiu de fata la primul fapt despre care scrie Mihai in acel articol, deci nu iau ce au digerat altii. A fost o scena otevistica, de mahala, iscata de un om care se vrea a fi de cultura. Pacat! Pentru mine a fost ca o palma.
2. daca astfel de patanii pierde Mihai de la aceste evenimente, atunci, sincer, nu ma mir de ce nu a mai fost vazut in acest mediu.
O spun cu mana pe inima, ma cunoasteti si stiti ca mi-s dragi scriitorii argeseni pe care nu vreau sa-i ofensez cu acest mesaj. Dar, cum am mai spus si cu o alta ocazie, tot la Centrul Cultural, "orice padure are uscaturi"...
3. Multumesc pentru comentariu :)
EmaPirciu a spus…
Am si eu cont... de fapt, sat. Si in fiecare zi ma dezvolt cat pot de mult...
Anonim a spus…
Raluca, sa fiu mai clara: pledoaria lui Mihai e trista, si asta pentru ca are dreptate. Te cred ca scena a fost pentru tine ca o palma si ma bucur ca n-am fost de fata. Dar mai e cale lunga pana la a subscrie la afirmatia lui Mihai “Piteştiul, un oraş amărât – non-cultural”. Nu pretind ca urbea noastra este de-o efervescenta culturala nemaipomenita. Dar veritabile evenimente culturale chiar sunt, insa pe Mihai nu l-am vazut nici la vreun concert, festival, vernisaj, lansare etc. Mai uite un punct de vedere: http://stephanremy.blogspot.com/2009/09/pentru-avea-atitudine-uneori-trebuie-sa.html.
S.F.

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...