Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

And the winner is....

Concursul s-a încheiat. Am citit tot ce-aţi scris şi m-am bucurat că v-aţi dat interesul.
Ce concluzii am tras: într-o lume hyperinformatizată oamenii chiar mai găsesc o bucurie în a pune mâna pe nişte coperte şi a răsfoi, uşor-uşor, paginile cărţilor. De aceea, în primul rând, ţin să vă felicit pe toţi cei care aţi participat sau nu, dar citiţi! Citiţi în continuare, pentru că dacă e să cred cu tărie într-o vorbă străveche este chiar aceasta: „Cine are carte, are parte!”
Şi acum premiile:
„Portretul lui Dorian Gray”, de Oscar Wilde şi, deci, marele premiu se acordă... lui Canguru'. Mi-a plăcut în special accentuarea dintre cititorul „de atunci” şi cel „de acum”. Da, raportându-ne la cărţile pe care le citim, ne putem da uşor seama cum şi cât ne maturizăm. Nu am citit „Invitaţia la vals” a lui Mihail Drumeş, dar, sincer, câştigătorul chiar m-a făcut curioasă. Felicitări încă o dată, Canguru', „rămâi pe fir pentru a-ţi nota datele şi a vedea cum intri în posesia premiului” :)

Cartea recenzată de Ema mi se pare de asemenea foarte interesantă, şi o rog pe această cale să mi-o împrumute şi mie. Pentru ea nu e o pierdere că nu a câştigat marele premiu, îi voi da volumul meu cu mare drag.

Nici Ioana nu se plânge că n-a câştigat noua ediţie a “Portretului”, pentru că îl are oricum în ediţie veche. Cât priveşte “Dicţionarul” prezentat de tine, Ioana, îmi cam face cu ochiul. Deci, când îl pui la bătaie? :D

Anca a fost cea care a spart gheaţa la acest concurs şi o felicit pe această cale! Când o să fac rost de bani mai mulţi, o să-mi permit să pun mai multe cărţi în joc, pentru că e greu să dai un singur premiu!

Vă mulţumesc pentru participare şi vă doresc numai bine! Rămâneţi aproape! :D

Comentarii

Geocer a spus…
Ii felicit si eu pe toti participantii la concurs si reiau propunerea mea : sa facem o festivitate de premiere comuna, pentru ca si eu am de dat un premiu. Daca esti de acord, vorbim maine. Ori pe twitter, ori pe mess ...
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: S-a facut! :D
ioana a spus…
raluca, oricine poate sa obtina orice de la mine numai carti nu :D
felicitari castigatorului, asteptam cat de curand recenzia cartii :))
Raluca Nicula a spus…
ioana, poti citi recenzia dand click pe linkul castigatorului, ca am pus direct trimitere catre acel articol :)
ioana a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ioana a spus…
recenzia cartii castigate. glumeam.
EmaPirciu a spus…
Nu pot sa iti imprumut cartea. Am facut-o cadou. Dar cred ca o are si Simona.
Canguru' a spus…
Multumesc pentru incredere, sunt surprins ca v-a placut ceea ce am scris despre una dintre cele mai frumoase povesti de iubire care au fost scrise vreodata de vreun autor roman, des comentariul meu postat pe blog a fost unul mai degraba negativ. Mi s-a parut putin naiva comportarea celor doi indragostiti, povestea lor de iubire iese complet din tiparele vremurilor de acum. Vreau sa spun ca dupa ce am recitit "Invitatia la vals", am reluat lectura mai multor carti ale lui Mihai Drumes, "Scrisoare de dragoste" si "Elevul Dima dintr-a saptea", dupa care vreau sa recitesc si cartile lui George Sovu, mult mai cunoscute: "Declaratie de dragoste" sau "Liceenii".
Multumesc pentru premiu inca o data!

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...