Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Tăcere deformată

Împing tăcerea afară din mine
cu picioarele minții
și o arunc în fața ta
așa deformată.

Odată cu ea îngrop în cenușă
un gând murdar
mascat stângaci
în indiferență.

martie 2009

Comentarii

Geocer a spus…
Uite ce scoate primavara din om : la unii poezie, la mine astenie !
Aimée a spus…
Hehe, se intrevede o schimbare de stil! Frumos, oricum, ca intotdeauna! :*
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: Astenie uşoară! :D
@Crengu: Mulţumesc! :*
Anonim a spus…
Faptul ca ma aflu aici este rezultatul unei slabiciuni si in nici un caz a sumei unor calitati exprimate in zona sociala. Poate curiozitatea sa fie un viciu? Cu siguranta ca da in masura in care fiecare zona a cercetarii umane iti alimenteaza himera perfectiunii si te face sa suferi de inanitie temporala. Caut un personaj de valoare, suficient de creativ si metodic pentru a avea rabdare sa acopere cu surplusul de calitate deficitul de ignoranta pe care l-am incercat in ultima vreme acceptand conditia consumerista celei contemplative. Nu sunt atat de misogin incat sa accept testosteronul vandut vrac, fara ambalaj si adeseori ilicit, cu condimente care sa-i acopere gustul desertaciunii masculine, dar accept sa fiu cautat in zona de lux a comertului cu iluzii. Nu sunt nici opera de arta, dar nici produs de serie mare pentru ca viata mi-a fost pregatita cu grija, vernisata cu pertinenta unei critici de exceptie si expusa unui public cunoscator.

bmwmunchen

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...