D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
În sfârşit, am terminat de citit cartea de care vă spuneam cu ceva timp în urmă. 8 zile la rând, înainte de culcare, mi-am delectat sufletul obosit de cotidian cu un volum reuşit.
Aproape că te doare când închizi între coperte o viaţă al cărei împătimit spectator ai devenit. Zâmbeşti, încerci să parcurgi firul epic în câteva secunde şi apoi pui cartea undeva... Te vei mai întâlni cu ea pe raft şi vei mai schimba câteva gânduri cu personajul-emblemă, dar parcă legătura nu mai e la fel de puternică.
Ce-i spun eu lui Dorian Gray la o zi după ce i-am admirat portretul, am asistat la degradarea şi chiar moartea sa? Că spiritul este cel care contează într-o lume a aparenţelor şi că frumuseţea nu este trecătoare ci ireversibilă.
Un simţământ constant m-a însoţit citind această carte extraordinară: Ce păcat că viaţa nu e la fel de sigură ca moartea...
Aproape că te doare când închizi între coperte o viaţă al cărei împătimit spectator ai devenit. Zâmbeşti, încerci să parcurgi firul epic în câteva secunde şi apoi pui cartea undeva... Te vei mai întâlni cu ea pe raft şi vei mai schimba câteva gânduri cu personajul-emblemă, dar parcă legătura nu mai e la fel de puternică.
Ce-i spun eu lui Dorian Gray la o zi după ce i-am admirat portretul, am asistat la degradarea şi chiar moartea sa? Că spiritul este cel care contează într-o lume a aparenţelor şi că frumuseţea nu este trecătoare ci ireversibilă.
Un simţământ constant m-a însoţit citind această carte extraordinară: Ce păcat că viaţa nu e la fel de sigură ca moartea...
Comentarii