Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nu practica ne omoară, ci teoria!

Să fie din necunoştinţă de cauză sau scop, dar eu n-am înţeles niciodată vorba: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Sau, poate, fiindcă sunt o fire mai mult pragmatică... Dar filtrul gândirii mele a relevat contrariul acestei zicale, şi anume că teoria este cea care omoară. Vă spune asta cineva care învaţă teorie pură pentru un examen de licenţă, o teorie cel mai adesea ruptă de realitatea din întreprinderile de presă româneşti sau chiar de întreg peisajul mediatic.
Mie mi-a fost necesară o singură zi de training pentru a sintetiza un semestru de "toceală" zadarnică. Deci, cum rămâne cu zicala bătută în cuie?
În cazul învăţământului superior, mai ales a celui jurnalistic, sigur nu se aplică.

Comentarii

Anonim a spus…
Pai.., "În cazul învăţământului superior, mai ales a celui jurnalistic, sigur nu se aplică." aici poate ai dreptate dar pana la "eu n-am înţeles niciodată vorba: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”" este mult! THINK!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...