D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
V-am zis! V-am zis că m-am îndrăgostit de scrierile lui John Steinbeck! Am terminat de citit "Șoareci și oameni" și am rămas într-o reverie frumoasă din care nu puteam ieși. Reveria asta mă îndemna să mai citesc măcar o carte a acestui autor, despre care Dallas Morning News scria: "A cunoscut și a înțeles America și pe americani mai bine decât oricare alt scriitor din secolul XX".
John Steinbeck s-a născut în 1902, în Salinas - California. A urmat cursurile unei facultăți de biologie marină pe care nu a terminat-o niciodată. Deși primele tentative literare nu au fost reușite, nu s-a descurajat. Și bine a făcut, pentru că, în 1962, cu șase ani înainte să moară, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, lăsând în urmă opere apreciate de public și critici.
John Steinbeck s-a născut în 1902, în Salinas - California. A urmat cursurile unei facultăți de biologie marină pe care nu a terminat-o niciodată. Deși primele tentative literare nu au fost reușite, nu s-a descurajat. Și bine a făcut, pentru că, în 1962, cu șase ani înainte să moară, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, lăsând în urmă opere apreciate de public și critici.
Steinbeck a devenit unul dintre preferații mei, și nici măcar nu i-am citit operele cele mai bune (urmează!). Ce mă atrage cel mai mult ar fi greu de spus! Pur și simplu, tot ce a așternut el pe foaie îmi intră direct la suflet și mă face să-mi doresc să citesc mii și mii de pagini ce-i poartă semnătura.
Operele lui Steinbeck pot fi sintetizate și comentate, dar vor pierde sigur, în acest fel, din esență și din frumusețe. Romanele acestui autor trebuie citite și trăite la intensitate maximă, are grijă de asta autorul.
În consecință, nu am prea multe să vă spun despre "Pășunile Raiului, decât că este un roman alcătuit din mai multe povestiri ce au legătură între ele. Cadrul natural este însă, așa cum o arată și numele, unul de basm: "o vale largă, acoperită cu pășuni înverzite, mărginite de coline care le feresc de neguri și de vânt, cu stejari falnici înălțându-se deasupra pajiștilor întinse". Ai crede că-n acest decor de vis se petrec numai lucruri idilice, dar cele 20 de familii care viețuiesc aici, după un secol, își poartă dramele, neîmplinirile, satisfacțiile sau decăderile ca oricare altă ființă de pe Terra: copii cu probleme mintale, surori prostituate, adulți care nu-și găsesc locul și rostul în lumea asta - acestea fiind doar câteva exemple.
Pe lângă loc, povestirile mai au în comun parcursul: pornesc optimist, se desfășoară imprevizibil și sfârșesc prin moarte sau prin declin.
Și din nou constat că aș mai citi încă o carte de-a lui Steinbeck! Zic pas, totuși, pentru că mă așteaptă pe noptieră bijuteria unei scriitoare de Pulitzer!
Comentarii