D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
În prima zi de vară, am citit o carte care îmi deschide apetitul pentru anotimpul cald mai mult decât orice.
"O vară la țară" (1963) spune povestea unui restaurator englez, Tom Birkin, care ajunge în Oxgodby, la începutul secolului al XX-lea, pentru a scoate la lumină o pictură murală dintr-o biserică. Birkin, absolvent al unui colegiu de artă londonez și, ulterior, recrutat ca radiotelegrafist în Primul Război Mondial, găsește în sătucul uitat de lume liniștea după care tânjea atât de mult pentru a îneca în ea ororile războiului purtat în prima linie. Scena Judecății de Apoi pe care o restaurează centimetru cu centimetru îl apropie pe Tom Birkin atât de mult de autorul ei medieval, încât eroul nostru ajunge să-l cunoască pe genialul pictor descoperindu-i tumultuoasa poveste de viață.
Scurtul roman de 128 de pagini stă sub semnul retrospecției. Bătrânul Birkin privește în urmă la acea vară la țară și regretă povestea de dragoste ce s-ar fi putut contura cu Alice Keach, o tânără delicată și evlavioasă ce este căsătorită cu vicarul locului.
Cartea (ce a fost nominalizată la Booker Prize) este una ce emană căldură și frumusețe rurală, făcându-te să-ți fie dor de un refugiu departe de lumea dezlănțuită. Cititorul se îndrăgostește pe loc de simplitatea traiului lui Tom, care locuiește în clopotnița bisericii și își bea ceaiul în cortul noului său prieten, arheologul Charles Moon, angajat să descopere mormântul unui strămoș local decedat în 1373.
Pe mine m-a relaxat cartea asta mai bine decât o siestă și așa am mai descoperit încă un scriitor englez bun, cu un stil dulce și provocator, taman după pohta ce-am pohtit!
Comentarii