Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Crimă cu premeditare, despre asta e vorba!


Am asistat, zilele acestea, la un scandal fără precedent, în care ni se dovedește încă o dată că trăim în Țara lui Papură-vodă. Dezinfectanți diluați și de câte 2500 de ori, tăinuire, complicitate... în trei cuvinte: CRIMĂ CU PREMEDITARE. După ce s-a demonstrat clar că unitățile sanitare sunt dezinfectate cu apă de ploaie, acum, bulgărele de zăpadă ce se prăvălește cuprinde și subiectul (deja) sensibil și tabu al medicamentelor. Medicii au început să vorbească și să recunoască faptul că unele pastile sau antibiotice nu ar fi nici ele mai breze: "Medicamentele generice cu care ne tratăm au zero eficacitate", declară doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie, într-un interviu pentru Republica.
 
Încă de la primele rezultate care au confirmat că ancheta coordonată de Tolontan nu s-a înșelat, mi-am dorit ca efortul jurnaliștilor să fie răsplătit cu niște efecte pe măsură și să cadă niște capete. Nu numai jurnaliștii merită asta, ci și noi, masa de oameni care, fie direct, fie indirect, avem contact cu spitalele destul de des. Vrem să fim în siguranță când pășim într-un spital, nu să mergem cu inima strânsă la gândul că o să plecăm acasă cu alte boli, mai păcătoase decât cele cu care ne prezentăm la camera de gardă.
 
Dar, cu toate acestea, nu pot să nu constat că diluția e o problemă generală a întregii societăți românești, nu numai a acestei industrii care devorează vii și morți pentru un profit murdar sau plin de sânge. În țară, toate sunt diluate de 2500 de ori: bunul simț, respectul, remunerația, însuși traiul. Am fost spălați pe creier să luăm de bun ce ni se oferă, fără a cerceta, să credem că statul ne vrea binele, când el, de fapt, ne vrea bolnavi sau morți. Ne-au murit copii, și nu ni s-au dat răspunsuri. Ne-au murit părinți pentru că li s-au administrat medicamente expirate sau contrafăcute.
 
În loc să ne simțim în siguranță, descoperim că suntem mințiți și jecmăniți de diverși dubioși care se dau mari apărători ai bunei-cuviințe, fie ei directori, doctori, miniștri, președinți. Totul e o conspirație perfidă în interesul banului, o nebunie ce capătă amploare sub privirile însetate de putere ale ochiului dracului!
 

Comentarii

Aimée a spus…
Si uite asa cresc dubiile si se inmultesc intrebarile. Primul meu gand, dupa ce am citit ce.ai scris, s.a dus catre vaccinuri, si nu intr.un sens pozitiv.
Raluca Nicula a spus…
O să ajungem să credem în fel si fel de conspirații, să fim paranoici şi ipohondri. Spre asta te împinge sistemul ăsta medical care nu se mai face bine în veci! Cât despre vaccinuri, da, putem specula... însă niciodată nu vom şti cu adevărat cât bine fac şi cât rău. Totul e o loterie!
Aimée a spus…
Mai, mai, ce de schimbari pe aici. Imi place! Foarte faina poza de la profil, tu mereu ai grija de tine si schimbi cate ceva!
Raluca Nicula a spus…
Mulțumesc, Crengu!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise. Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D