Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Per Petterson - "La furat de cai"

"Dacă mă concentrez, pot să intru în depozitul memoriei și să găsesc raftul cu filmul potrivit și să mă afund în el și să îmi simt încă trupul călărind cu tatăl meu prin pădure: pe înălțimi deasupra râului, de-a lungul crestei, și apoi în jos pe partea opusă a dealului, peste frontiera cu Suedia și mai departe în ceea ce era o țară străină, cel puțin pentru mine".


Zilele acestea am fost din nou fericită să descopăr o carte frumoasă, a doua revelație oferită de literatura norvegiană (prima fiind una dintre cărțile mele preferate all time -Foamea, lui Knut Hamsun - scriitor de Nobel). "La furat de cai" aduce față în față trecutul (văzut ca o țară străină) și prezentul lui Trond Sander, acum un bărbat trecut de 60 de ani care și-a găsit refugiu,  după moartea soției, într-o cabană din estul Norvegiei. Jonglând cu cronologia și folosind evocarea la persoana I, scriitorul prezintă o frumoasă poveste ce are în centru maturizarea și acceptarea destinului. Vara plină de evenimente a anului 1948, pe când Trond avea doar 15 ani, este pusă în antiteză cu iarna de la capătul vieții, pe care bătrânul personaj o trăiește în liniște, având-o alături pe cățelușa Lyra. 
 
Împreună cu tânărul Trond și tatăl său, vom călări cai norvegieni, vom pluti cu barca pe râul din apropierea cabanei, vom merge la uscat de fân, vom tăia copaci și vom urmări traseul buștenilor către Suedia.
 
Cartea a apărut în 2003 și a devenit rapid bestseller național și cea mai bună carte a anului. Limbajul este unul atât de familiar, încât ai impresia că citești o scrisoare de la un prieten bun, care îți povestește prin ce peripeții a mai trecut.

Înainte de a debuta literar (1987), Per Petterson (născut în 1952) a fost muncitor necalificat, bibliotecar, librar și  traducător. De atunci, Peterson a mai publicat cinci romane și un volum de eseuri.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...

Tu decizi!

Aseară, uitându-mă la emisiunea " Tu decizi ", moderată de Tatulici, Ursu şi Buşcu am avut o revelaţie: dacă ar lăsa pentru câteva seri şi românii deoparte telenovelele, circurile televizate şi alte asemenea nebunii şi s-ar uita la o confruntare între candidaţii la Preşedinţie, n-ar mai vota unii dintre ei, iertată să-mi fie expresia, cu fundul! De exemplu, eu pot spune, că în urma acestor emisiuni (în principal de pe Realitatea TV ), mi-am format opinia electorală. Ştiu cu cine votez şi pot spune că acela pe care eu îl voi susţine este cel care mă va reprezenta cel mai bine (în cazul în care nu va intra şi el protagonist în filmul "Întoarcerea la 180 de grade"). Aseară au fost în studio Antonescu şi Oprescu, iar din Cluj Hunor. Cu o declaraţie a "doctoraşului" am fost total de acord: "Nu are ce căuta politicul în şcoli, spitale şi justiţie". Cât despre Antonescu, n-am ce zice, se vede că e şcolit, inteligent şi le zice bine de tot. Hunor nu m-a ...