D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
O spun din capul locului: până acum două săptămâni nu știam cu cine o să votez. Am oscilat când către unul, când către celălalt, până într-o zi când m-am trezit, parcă.
La unul nu-mi plăcea că deși e tânăr și deschis la minte, are în spate întreaga clică roșie (numai când îi văd pe Năstase, Iliescu & co mi se zbârlește părul). La celălalt, nu mi-a plăcut că e prea mototol și că e susținut de Blaga, Anastase și toți maimuțoii portocalii.
Acestea fiind zise, mergi, mamă, la secția de votare. Recunosc, mi-a surâs la un moment dat ideea de a-mi anula votul, dar am renunțat repede la ea.
Până la urmă, a trebuit să mă decid și am făcut-o. Am votat cu ăla cu nume de magician. De ce? Mi-am zis că pare altceva, are bun simț, mi se pare un om de cuvânt și deschis dialogului, are prestanță. Și, în plus, am vizitat și eu Sibiul și mi-a plăcut ce am văzut. Țin minte că mi-am zis atunci că dacă ar arăta toată țara așa, altfel ar sta lucrurile și la noi.
Vrem altceva!
Alegerile astea au avut ceva special. Am văzut patriotism, am văzut spirit civic, am văzut oameni mergând zâmbind la vot. Ceva parcă a plutit în aer. Prefer să cred că acestea sunt semnele schimbării, o schimbare care să le aducă românilor de pretutindeni încredere în ei și în președintele lor.
NU mai vrem președinți jucători, care ne fac din vorbe sau care se vaită că sunt legați de mâini și de picioare. Vrem un președinte echilibrat, calculat, serios, patriot, muncitor. Vrem un președinte care să zâmbească la lucrurile frumoase, nu la ironiile de maidan pe care le face la adresa altora. Vrem un președinte care să nu uite ce a promis imediat ce se instalează la Cotroceni. Vrem un președinte care nu urăște, care unește, care este el însuși un exemplu. Știu, vrem prea multe, dar cred că le merităm după 25 de ani de așteptare...
Comentarii