D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Azi-dimineață m-am trezit în zgomot de cositoare. Am ieșit pe balcon și ce credeți? Vreo 10 angajați ADP erau înșirați prin spațiul verde, mai ceva ca furnicile într-un mușuroi. Unii tundeau iarba și buruienile, alții strângeau cu grebla și depozitau în saci. Bucuria mi-a fost mare să-i văd la treabă, pentru că mi-au adus aminte de mine și de familia mea cum, în luna lu' Cuptor, mergeam pe deal să strângem fânul. Acolo ne întâlneam cu alți vecini și împreună ne îmbărbătam să-i dăm tare cu furcile, greblele și țăpoaiele, prin arșița nemiloasă. Iar noi copiii parcă aveam și mai mult spor când ne gândeam că după ce căpițele vor fi gata, ne așteaptă o baie binemeritată în Vâlsan.
Într-o oră, maxim, angajații ADP au terminat treaba, iar eu mă bucur acum când văd că micul zăvoi din spatele blocului e chiar atractiv, cu iarba lui proaspăt frezată și cu copăceii care zâmbesc în bătaia soarelui. Cât o mai sta și ăsta așa și nu s-o transforma în loc de parcare.
Comentarii