D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Pe zi ce trece, descopăr oameni de calitate care mă citesc, lucru care nu poate decât să mă bucure. Îmi pare rău de un singur lucru, şi anume că nu aloc atât de mult timp pe cât aş vrea acestui blog. Dacă la început postam aproape zinic, acum trece săptămâna şi nu mai dau cu tastele pe aici. Vă rog, iertare şi îndurare!
Chiar dacă vara face pe toamna, tot vreau să-mi iau şi eu porţia de relaxare, pentru că mai e un pic şi nasul meu o să adulmece aer de vacanţă. Poate atunci o să scriu mai des aici, cine ştie. Am vrut Bulgaria, dar No! Am vrut Mamaia, pas! Acum nu mai ştiu ce vreau şi e mai bine. Litoral să fie, restul e can can. Că dacă trece vara şi nu-mi iau doza de mare, e bai! Numai când mă gândesc la briză, la albastru, la sărat, la camera cu vedere spre infinit, îmi vine să mă urc în maşină şi dusă să fiu. Dar, na, mai avem de aşteptat şi de suportat un pic, doar un pic!
Până la momentul cu pricina, ne umplem creierii de (ne)bacalaureati şi de alte nebunii incurabile ale cotidianului. Dar pe toate astea le voi îneca, în curând, într-un pahar colorat la marginea Imensei Negre!
Comentarii
în rest, vedea-te-aş dusă! unde să fie sufletului tău bine şi frumos.