Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"America", de Franz Kafka

În sfârşit, m-am decis să citesc o carte pe care am tot amânat-o. Cred că descrierea de pe coperta interioară a fost cea care m-a făcut să dau înapoi atâta timp, şi anume că "America" lui Kafka este o carte neterminată. Ei, da, de asta aveam nevoie acum, de fapte şi întâmplări lăsate în aer. Dar ieri mi-am zis "De ce nu?". Aşa e şi în viaţă, dacă stau să mă gândesc bine.
Aşa că am pornit la drum printr-o Americă pe care filmele mi-au prezentat-o altfel. America lui Kafka e mult mai reală, mai palpabilă, mai aproape de... adevăr, cel puţin aşa am simţit eu. Povestea nu prezintă personaje sau situaţii ieşite din comun, ci, din contră, pe alocuri poate fi considerată chiar banală, scriitura fiind însă cea care, prin descrieri realiste şi un umor bun, salvează momentele "moarte".

Personajul principal, Karl Rossmann, un evreu din Praga, este gonit de acasă de părinţii săi din cauză că, la numai 16 ani, a lăsat însărcinată o servitoare. De cum pune piciorul pe pământ american, începe pentru el aventura vieţii sale, o aventură care îl va antrena în joburi la care nu credea vreodată că se va preta, prietenii aşijderea şi dezamăgiri peste care va trece cu greu. Tot aici îşi va regăsi şi unchiul care va încerca să-l ia sub aripa sa, însă Karl, deja însetat de misterele noii lumi care i se deschide, va porni într-o permanentă căutare, pierzând astfel orice legătură cu trecutul.

După cum am zis mai sus, e o carte neterminată, ceea ce poate fi o frustrare când ajungi la ultimele pagini. Descoperi brusc că nu numai părinţii şi unchiul l-au pierdut definitiv pe Karl, ci şi tu, cititorul, care cu o pagină mai înainte îl lăsai servitor în casa unui fost prieten, ca mai apoi să-l regăseşti în faţa unei noi vieţi.

Vă recomand cartea dintr-un singur motiv: are un stil cu totul diferit de cel cu care a obişnuit Kafka. Regăseşti aici optimism, adaptare, reinventare, curaj, dorinţă, încredere şi poftă de viaţă.

Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883 şi a decedat la 3 iulie 1924, din cauza tuberculozei. Romanul "America" a fost publicat post-mortem (în 1927), la dorinţa prietenului său, chiar dacă autorul îl rugase să ardă toate manuscrisele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...