D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Ca un angajat cu acte în regulă ce sunt, de aproape o săptămână mă aflu într-un concediu binemeritat. Nu cred că am avut vreodată în viaţă o vacanţă atât de plictisitoare şi de plină de lene. Dar eu ador plictisul. Ador lenea. Deci, e de bine.
Timp pentru mine, de asta am avut parte berechet. Am încercat pe cât posibil să evit site-urile de ştiri, televizorul, ziarele. În mare parte, mi-a reuşit. Şi ştiţi ceva? Chiar se poate şi fără, deci... decât un cetăţean dezinformat, mai bine unul neinformat. Uraaa! sau mai bine zis Evrikaaaa!!! Serios acum, prea mi s-a luat de tot, îmi vine să mă duc în munţi. Pustnică mă fac, mai greu va fi făr de blog, la ăsta chiar nu pot să renunţ, chiar dacă în ultimul timp am cam făcut de râs neamul bloggerilor. Am scăzut de tot, nea' Zelist ţine să-mi reamintească asta aproape zilnic. Nu-i nici ăsta un capăt de ţară, nici măcar un capăt de aţă, aşa că... Uraa şi aici!
În altă dezordine de idei, am văzut, tată, la filme, să-mi iasă pe sub nas. N-are rost să vi le înşir pe aici, că oricum nu vă interesează pe voi detaliile tehnice, nu? Doar atât vă zic: realitatea bate la funduleţ filmu'. (Vezi cazu' Cernavodă). Şi acum, la revedere, că am o întâlnire palpitantă şi plină de neprevăzut cu doamna pernă! Byeeee!
Comentarii
o cale pe care ţi-o împărtăşesc cu tot dragul şi pe care te urmez pâş pâş.
acum trebuie să scriu supings că să pot trimite comentariul. nu ştiu ce înseamnă supings, dar eu scriu.