Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Slalom printre maidanezi

Revin la seria de fotografii despre Piteştiul european. Unii ar putea crede că am eu ceva la cap de observ numai chestiile nasoale din Oraşul Lalelelor. Dar nu e aşa, parol. Sunt cât se poate de sănătoasă!
În al doilea rând, azi am mers să documentez un subiect şi mi-au atras atenţia câinii de lângă teatru. Acum ştiţi doar că eu sunt moartă după animăluţe şi în vecii vecilor nu le-aş face niciun rău. Dar... peisajul a fost unul foarte trist. Oamenii aproape că făceau slalom printre maidanezi. Şi asta într-un centru al unui oraş care are pretenţii că se respectă.
Ce ar fi de făcut? Nu ştiu, duşi undeva într-un adăpost al lor. Nu e vina bietelor animale că au ajuns în situaţia asta, aşa că eutanasierea nu e deloc o soluţie.

Comentarii

papabembe a spus…
a, păi pe căţeii ăia i-am văzut şi eu. dar nu e maidanezi, raluco. stă acolo că îşi aşteaptă rândul la un casting organizat de cel mai tare eatru de la noi din oraş. se pregăteşte un spectacol inedit, adaptare după "Ferma animalelor", aşa că în curând vei putea vedea şi văcuţe, şi căluţi, şi oiţe, şi gâsculiţe şi chiar omuleţi vii.
dacă spectacolul va avea succes (şi la ce festivaluri tari participă teatrul Davila, sigur va avea!), se va monta şi spectacolul de orientare marxist-leninistă "animale din toate partidele, uniţi-vă!, transcriere după un text religios: "circul nostru cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi şi ne iartă nouă voturile noastre". amin.
Geocer a spus…
Goguţ i-a propus lui Pendiuc sa-i primeasca in holul ala mare din Primarie, dar vad ca edilul nu l-a ascultat.
Nicusoru a spus…
Am citit pe forumuri și bloguri despre problema asta, și am selectat metodele de apărare și rezolvare a problemei, propuse de diverși:

Aparat cu ultrasunete -> conform discuțiilor de pe forumuri, purtătorii susțin că acestea de cele mai multe ori nu sunt eficiente. Mie clar nu mi-ar rezolva problema cu haitele (jogging forțat).
Izgonirea din cartier -> efect efemer, problema nu dispare, este doar relocată.
Exportul în alte țări -> unii vorbesc despre exportul maidanezilor în tări precum Germania.
Sterilizarea şi înapoierea lor în stradă -> s-a dovedit a fi ineficientă pe termen lung, nu sunt prinși toți câinii și în plus, fără o educație a societății, ajung alții în stradă și se înmulțesc la loc, în scurt timp. Și până la urmă și câini sterilizați sunt tot maidanezi, deci nu prea rezolvă problema de bază. A fost încercată și în București, poate încă mai este?
Ținuți în adăposturi -> soluția presupune niște costuri exorbitante, imposibil de atins in România, deci ireal de realizat la nivel național.
Ecarisaj -> Nu fac față solicitărilor? Nu au fonduri? Trebuie să mă informez…
Eutanasierea, celor agresivi, bolnavi și a celor neadoptați -> Se pare că prinderea și selectarea durează la nesfârșit.
Otrăvirea, în ultima instanță -> metodă neortodoxă, dar destul de eficientă, după cum susțin unii.

Am scris mai multe în articolul:
http://blog.expertzone.ro/comunitate/atitudine-caini-comunitari/

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg