Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Dimineţi de week-end

Ştiu. Deja vă deranjează titlul ăsta. "Ia uite-o şi p-asta! S-a găsit să scrie lunea despre dimineţile de week-end. Ce-o vrea? Să ne oftice?"... E, dragii moşului, departe de mine gândul ăsta. De fapt, eu încerc să vă scot din mohoreala începutului de săptămână, când simţi că n-ai făcut tot ce-ţi propusesei în week-end, când parcă îţi vine să mai cerşeşti o zi fără muncă.
Plimbări, ore de lectură, somn până târziu în zi, răsfăţ, tabieturi, mai precis: timp pentru tine şi sufletul tău. Aşa e la final de săptămână arhi-lucrătoare: "nimic special" se transformă sub ochii noştri în "extraordinar". Pentru că, bine spunea Oscar Wilde odată: "Plăcerile simple sunt ultimele refugii ale fiinţelor complicate".


Sade - Diamond Life

Comentarii

ioana a spus…
nu stiu ce aveti voi oamenii cu regretul pentru weekend, un fel de paradise lost. mie imi place lunea, mai aia ploioasa, e singura zi in care nu ma trezesc obosita :))
Raluca Nicula a spus…
ioana, noi oamenii iubim si zilele ploiase, dar parca nu alea de luni.. :)
Geocer a spus…
Numai elfii Oanei iubesc zilele de luni.
Dana a spus…
Deci eşti o fiinţă complicată:)
Raluca Nicula a spus…
@Dana: da, toti ne complicam fara rost...

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...