Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mulţumesc!

Vă mulţumesc tuturor celor care, într-un mod sau altul, mi-aţi dat sfaturi în legătură cu fragmentul (proiectul) de mai jos. Celor care îşi doresc o continuare, le spun că aceasta există, dar încă nu ştiu cum se va materializa totul. Scriu de zor, intru în pielea personajelor mai bine decât aş fi crezut vreodată şi orice metaforă, alegorie sau simplă idee îmi încântă inima şi-mi dă speranţe. Speranţe că voi, cei care alegeţi să citiţi asta, veţi considera că nu aţi pierdut timpul parcurgând-o.
Cu stimă, Raluca

Comentarii

Geocer a spus…
Si te-ai gandit unde si cand o s-o publici? Eventual vorbesti cu Oana, ca am auzit ca ea taie si spanzura in calitate de proaspata directoreasa pe la o editura.
Raluca Nicula a spus…
Mai e mult până departe, Geocer! :) Te voi anunţa când voi face primele demersuri în acest sens.
EmaPirciu a spus…
Din intamplare am reusit sa citesc un fragment muuult mai mare din proiect. Practic am sustras foile cand Raluca nu era atenta... ce sa-i faci, nu m-am putut abtine. Nu va spun decat ca e ... de fapt, nu va zic nimic, ca sa nu stric surpriza.
Raluca Nicula a spus…
@Emm: Smechero, pun eu mana pe tine ;)
Cristian Lisandru a spus…
Multă baftă îţi doresc, cu siguranţă va ieşi ceva foarte, foarte bun...
Anonim a spus…
bun articol :) am shi eu o intrebare !! nu vrie sa facem schimb de bannere:-?? sau de linkuri !!

contact yahoo id : mandeea_deejay ! plzz
Raluca Nicula a spus…
@Cristian Lisandru: Sper din tot sufletul!
Geocer a spus…
S-o tragi de urechi pe Ema !

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...