D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Aş putea fi eu cea care stă pe malul mării şi citeşte (eventual Eliade sau Nichita Stănescu). Vântul să-mi bată în păr, să-mi intre în suflet şi să-mi măture tot gunoiul cotidian.Aş putea fi eu cea care-şi încălzeşte picioarele în nisipul fin şi aude foşnetul ca de mătase al valurilor.
Aş putea fi eu cea care îmi las capul pe spate şi invit soarele să-mi intre în toţi porii.
Aş putea fi orice, dar deocamdată am în faţă un laptop şi un pahar de plastic, în care şi-a ţesut o pânză maronie urma de cafea.
Comentarii
Imi place imaginea cladita de tine, dar asa sunt eu : ii aduc cu picioarele pe pamant pe toti visatorii. Incepand cu mine !