Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Publicat în Ziarul de Argeş

Macheta lu’ Guţă. Fără număăăr!
În centrul Piteştiului, trecutul stă faţă în faţă cu prezentul. Din păcate, cel din urmă are de pierdut. O dovedeşte macheta Bisericii Sfântul Nicolae cu Ceas (amplasată pe locul impunătoarei clădiri de odinioară), care nu este altceva decât un kitsch, un dezgust, o tristeţe.
De ce kitsch? Pentru că mâinile din care macheta a luat fiinţă se pare că n-au fost unele atât de dibace sau dacă au fost (ceea ce, iertată să-mi fie îndrăzneala, eu nu cred!) nu au fost completate de har.
De ce dezgust? Pentru că asemănând creaţia asta de duzină cu originalul te încearcă o stare teribilă de... vomă.
De ce tristeţe? Pentru că realizezi instant un lucru teribil: ce au dărâmat comuniştii, mai doboară încă o dată şi contemporanii noştri. De data asta din prostie.
P.S.: Am lăudat iniţiativa Municipalităţii de a marca într-un fel locul bisericii de odinioară. Dar resping total ideea de a-şi bate joc printr-o creaţie Guţiano-Salamistă de memoria lăcaşului de cult. Ruşine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...