D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Am împodobit brăduţul şi mi-am adus brusc aminte de copilăria frumoasă şi parţial lipsită degriji. Cu câteva zile înainte de Crăciun, frăţiorii mei mergeau pe deal şi luau un brăduţ drăguţ pe care-l cărau în spinare până acasă pentru a-l împodobi. Globuleţe,
beteală, instalaţie luminoasă din căsuţe şi felinăraşe, bomboane împoleiate, napolitane, covrigi, puţină vată presărată precum zăpada... şi gata! Pomişorul de sărbători ne privea impunător! Ne mândream cu el. Iar ori de câte ori ni se făcea poftă de ceva dulce ştiam că aveam rezerve în sau sub pom. Ce frumos! Astă-seară m-au încercat nişte sentimente apropiate de acelea. Zăpada mai lipseşte din peisaj!...
P.S.: În casă miroase a cetină! Aşa că Moş Crăciune îţi creez condiţii numai bune! :D
Comentarii