Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Push the button

Nu. Oraşul nu-i frumos noaptea. Oraşul e frumos dimineaţa. Atunci când la terase vezi oameni rătăciţi cu cafeaua în mână, sorbind alene din ceştile aburinde. Paradisul aerului proaspăt şi al aromelor de copaci îţi transmit o senzaţie foarte plăcută. Iar când mai ai în urechi nişte căşti cu muzica preferată, nu trebuie decât să pui lumea pe "MUTE" şi să mergi înainte. Parcă nu mai eşti un călător prin această lume. Parcă eşti desprins dintr-un vis în care dai "PLAY" doar la ce vrei. Păcat că această deconectare nu durează, în cazul meu, decât 13 minute, adică drumul de acasă până la serviciu. După periplul amuzant, trebuie să pun "STOP", deşi dorinţa e să dau "REW"...

Comentarii

Anonim a spus…
vreau REW!
EmaPirciu a spus…
Ai uitat sa spui k mai dai si pause cand te suna cate o colega sa te roage sa ii iei si ei o cafea :)
Wilfried Birleanu a spus…
Ultima oara cand am fost in Pitesti vara am descoperit si eu frumusetea orasului dimineata. Nu era 10 inca si terasele erau pline, majoritatea clientilor consumand alcool nu cafea. Eu imi facusem plinul cu o seara inainte si eram mahmur, asa ca nu m-am alaturat maselor :-). Bravo lor ca aveau timp si bani totusi.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...