Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Kitsch aveeeem! 3 la 10 000!!!

România este o ţară frumoasă, nepusă în valoare, populată de cetăţeni care fac regnul animal de râs şi înecată de ţigani care înjură şi fac legea cu propriul pumn. România mai e, de asemenea, invadată de manele, kitschuri şi multă nesimţire.
E de ajuns să dai o raită prin ţară ca să te îngrozeşti. Nu mai există muzeu naţional, parc, rezervaţie etc., să nu fie învăluite de muzică proastă şi de mormane de kitschuri. Toţi negustorii lu' peşte strigă cât îi ţin plămânii, făcându-şi reclamă produselor care mai de care mai colorate. Fie că sunt dulciuri, suveniruri, articole vestimentare sau alte nimicuri, peste toate planează mirosul prostiei, al inculturii şi al imitaţiei superficiale. Doamne, unde 'om ajunge cu toţi ăştia care ţin cu tot dinadinsul să transforme fiecare colţişor cu potenţial în bâlci de mahala?

Comentarii

Anonim a spus…
Esti mult prea tanara ca sa fii pesimista. Si totusi ai dreptate. Iti recomanda Suedia. Mi-am schimbat adresa. Acum sunt la: www.mihaialexandrescu.blogspot.com
Wilfried Birleanu a spus…
Nu-i lasa de-o parte pe rasisti si xenofobi. E plina Romania si de ei. Ca si de cei care iau foc daca spui cum se vede Romania din afara. Si adevarul e ca se vede din ce in ce mai rau...

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...