Treceți la conținutul principal

Postări

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

"Jurnal în piatră" - Carol Shields

Am terminat de citit una dintre cele mai interesante cărţi (ca abordare) de până acum: " Jurnal în piatră ", de Carol Shields , roman care i-a adus scriitoarei, în 1995, premiul Pulitzer. Cartea prezintă viaţa lui Daisy Goodwill, născută în Manitoba şi condamnată încă din primele clipe ale vieţii să cunoască singurătatea, mama ei Mercy murind chiar după ce a adus-o pe lume. Fetiţa va fi crescută de o vecină care, căsătorită, dar neîmplinită, o va fura şi o va duce în Winnipeg. Tânăra Daisy se va căsători cu alcoolicul Harold, care moare în luna de miere, şi va trăi dragostea adevărată în braţele lui Barker, fiul "mătuşii" care a crescut-o. Povestea e prea frumoasă, pentru a o înşira eu aici, aşa că vă invit s-o descoperiţi voi pe parcursul celor 300 de pagini. * Ceea ce am remarcat cu plăcere, pe lângă biografia urzită ca o pânză de păianjen în jurul lui Daisy, a fost splendoarea pietrei, această componentă a lumii noastre, aparent fadă şi insignifiantă, car...

Votaţi, tovarăşi!

Fără să am timpul necesar pentru o campanie electorală, fără să-mi imprim faţa cu zâmbetul larg pe afişe pe care să le postez prin tot centrul, vă cer totuşi să votaţi (şi eu, Brutus?). Daţi-vă cu părerea cum să funcţioneze clubul nostru bloggeristic. Eu zic aşa : să fie vinerea, după ora 18 (nici în week-end când mulţi dintre voi pleacă să se "revergoreze", nici în timpul serviciului sau şcolii). Locaţia: Librăria mea (strada Crinului, nr. 51) Tematică: după prima întâlnire, de cunoaştere şi acomodare, stabilim un fel de calendar Obligatoriu: voie bună Interzis: mai mult de două ceaiuri (glumesc!) A! Şi-aş vrea tare mult să începem de săptămâna viitoare. Voi ce ziceţi?

Înscrieri

După cum spuneam în postarea anterioară, vă cer ajutorul tuturor pentru a înfiinţa un "Club al bloggerilor". Deocamdată suntem la faza de înscrieri. În continuare vă las o listă cu cei care şi-au exprimat dorinţa de a face parte din această "trupă de şoc" :D Subsemnata Oana Stoica Mujea Ema Pirciu Ioana Dumis Simion Cristian Geocer Mihai Alexandrescu Adrian Enache Anca Vrânceanu Cristian Cocea Adi Preda (Canguru') Matei Dacă vrei să ni te alături, lasă un comentariu aici sau trimite un mail la niculablogspot@gmail.com . Te aşteptăm!

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...

Pentru EL

Doar cu un zâmbet alungă norii, doar cu o îmbrăţişare sugrumă faptele grele şi oamenii ipocriţi. Şi face toate astea atât de natural, încât ai spune că pe fişa postului său de pământean obişnuit scrie, cu cerneală scursă din firmament, "Înger".

De ce m-aş uita la televizor?

Cel mai mult mă enervează la televiziuni, pe lângă emisiunile cu proşti, emisiunile aranjate cu proşti plătiţi. Am văzut că în ultimii ani e o adevărată modă să iei una bucată figurant fomist şi să-l pui să înjure, să facă pe blonda, să înşele şi să facă circ. Nu, sincer, ăştia chiar ne cred fraieri? Cineva îşi poate imagina că producţiile gen: Pariu că ştiu (am aflat astă-seară de existenţa respectivei), Trădaţi în dragoste sau alte tâmpenii regizate de-a fir a păr, par, chiar şi pentru o secundă, reale? Mult îşi mai subestimează aceşti producători targetul. Până şi mamaie s-a prins că ăia de la "Test de fidelitate sunt plătiţi", că blondele din show-ul de la Antena 1 nu sunt de fapt chiar atât de "blonde" (nu de alta, dar ar fi murit în primii ani de viaţă, rumegând cucută). Aşa că d-aia nu mă mai uit eu la televizor, n-am ce vedea şi nici ce învăţa! Deci, la ce bun?