Raluca Nicula Blog

Am avut astăzi o discuție cu câțiva colegi pe tema imobiliarelor. În timp ce unii (printre care și eu) susțineau că tot blocurile vechi sunt de încredere, ceilalți spuneau că nu și-ar achiziționa în vecii vecilor o locuință construită înainte de '89 sau chiar puțin după. Ei bine dragilor, după părerea mea NU MERITĂ să-ți cumperi un apartament made in 2007-2008-2009. Comuniștii or fi făcut, or fi dres, dar în materie de construcții au fost ași. Clădiri bine proiectate, rezistente, făcute cu cap, ce mai. În schimb, în ziua de azi marii afaceriști se uită numai la profit și scad din calitate (materiale ieftine, construcții neconforme cu cerințele UE, astfel încât o să ai surpriza că după câțiva ani ''visul frumos s-a terminat''). Or fi ele noile apartamente futuriste, sofisticate sau copiate după model occidental, dar prefer să mă simt în siguranță în propria casă, nu să-mi fie teamă că la prima zguduire se duce pe apa sâmbetei și mă ia și pe mine cu ea. Marii construc...

Nu pot să fiu spectatoare pasivă la spectacolul lumii. Aşa se face că evenimentele din ultima perioadă mi-au cam dat bătăi de cap, de fapt, nu evenimentele ci oamenii. S-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Michael Jackson, am regretat, am ascultat mai mult ca de obicei piesele sale (probabil ăsta a fost felul meu de a-i spune "Adio")... DAR: să spui ca presă cu vechime pe piaţă (şi deci cu maaaari pretenţii) că "s-a ridicat la cer", "Dumnezeu l-a vrut la el pentru că noi nu-l mai meritam" sau fel de fel de clişee lacrimogeno-retarde, mi se pare lipsă de profesionalism (dar, de fapt, mai putem vorbi despre profesionalism în majoritatea publicaţiilor? hmmm, asta-i altă poveste, tot tragică!). Tot în categoria "de plâns!" i-aş include şi pe cei atotştiutori. La ce mă refer? La cei care au apărut zilele astea pe la toate posturile de televiziune şi şi-au dat ei, domne, cu părerea despre Michael Jackson. De parcă s-ar fi jucat alături de el cu puţa în ţăr...

A murit idolul! S-a stins geniul! S-a stins o stea! Astfel titrează televiziunile şi publicaţiile online moartea lui Michael Jackson. Asta după ce Jacko a ţinut în ultima vreme prima pagină a ziarelor prin scandaluri, excentricităţi sau averea pierdută. Nimic care să mai amintească de „geniu”. Brusc, el devenise un inamic public, o piază rea, un pierdut care „şi-a făcut-o cu mâna lui”. E trist, dar adevărat. Un om care a fost cine a fost, o vedetă care nu mai avea nevoie de o altă alăturare de termeni la numele său, pentru că toată lumea ştia cine este şi ce a făcut, s-a stins în faţa publicului înainte de a muri. Mass-media l-a îngropat cu fast încă de la primele acuzaţii de pedofilie, iar oamenii, avizi după senzaţional şi mârşavi din fire, au uitat ce a adus bun Michael. Şi-au adus aminte tocmai acum. Ca de obicei! Michael Jackson - Billie Jean Vezi mai multe video din Muzica

Se chinuie teiul din faţa blocului să-şi arunce siropul, dar izul se izbeşte de termopan. Lupta straşnică dintre geamul dublu şi fantezia dulceagă este pierdută de aceasta din urmă. Păcat. În casă, un amestec de mirosuri ciudate, energie negativă şi neputinţe închistate. Din râu se ridică o aromă de peşte liber împletit cu ierburi colorate. Îmi scot nasul din oraşul aţipit, şi constat că nările mi s-au umplut de fum, gura mi s-a încleştat de atâta vorbărie inutilă, iar mâinile îmi sunt pline de noroi şi bube urbane. La fel şi picioarele care s-au pricopsit cu o paralizie temporară, cauzată de mersul printre nepăsări şi dorinţe frânte. Deasupra-mi atârnă un ocean epuizat. De-am putea toţi să scoatem din noi leacul verde, pentru a-l turna în lumea asta absurdă şi artificială. Şi fadă. Şi bolnavă.

Ei sunt echipa de șoc! Ei sunt în spatele http://www.bucatarieurbana.ro/ . Am urmărit primele 2 episoade ale proiectului și mi-au plăcut. E altceva, frate! În sensul bun, evident. Îi cunosc pe majoritatea dintre ei, sunt oameni serioși și inteligenți, așa că produsul nu avea cum să fie unul care să iasă din acest perimetru. În episodul al doilea al "Bucătăriei urbane de criză" o puteți admira și pe frumoasa și deșteapta mea colegă Simona Ștefănescu, în locul iubitei care mănâncă picioare de broască, preparate cu multă dragoste (și cu pricepere, aș adăuga). Felicitări și la mai mare! Și apropos de sugestii, aș vrea să văd într-un episod viitor ciorbă de gărgăuni. Din păcate, n-o să-i găsiți în Ștrand sau la Euromall. Dar vi-i împrumut eu pe-ai mei :D

Zi caniculară de duminică. Trebuie să faci ceva să scapi din oraşul ăsta ca un cuptor, din care nu ies gata rumeniţi cozonaci, ci oameni. Aşa că nu îţi rămâne decât să onorezi o invitaţie fericită la ţară. Acolo unde vântul încă mai răsfaţă pletele copacilor, şi asta ca o dovadă că împărăţia pavelelor şi plasticului nu e atotstăpânitoare. Am mers la râu, m-am scăldat ca-n vremurile bune, numai că de data asta într-o apă de juma' de metru. Şi n-am putut să nu remarc: criza, cu toată mediatizarea şi exagerarea, s-a mutat şi la ţară. Cum aşa? Păi nu vedeţi? Vâlsanul a intrat şi el într-o "recesiune naturală". Seceta aproape l-a înghiţit.