Raluca Nicula Blog

Aş fi putut să fac mai multe lucruri în 2007, dar nu le-am făcut, din diverse motive. Ar fi trebuit să fac mai mult bine, dar, din păcate, m-am limitat, chiar fără să vreau, la lucrurile mărunte şi nesemnificative. Nu a fost un an excepţional, dar nici unul pe care să-l ocolesc atunci când depăn amintiri frumoase. 2007 rămâne totuşi în sufletul meu ca anul când am primit un frumos inel... unul care străluceşte aparte... nu, nu e din diamante sau mai ştiu eu ce pietre, străluceşte datorită fericirii cu care-l port şi sincerităţii cu care mi-a fost oferit! E poarta spre o viaţă aşa cum am visat alături de cineva deosebit, care mi-a fost alături în toate clipele importante din viaţa mea (bune, dar şi dificile). Pentru 2008, ce să-mi doresc, atât timp cât chiar am tot ce vreau? Poate... multă sănătate pentru mine, familia mea şi toţi cei apropiaţi sufletului meu... şi celorlalţi, de ce nu? Să fie toată lumea fericită în jurul meu! Să iau licenţa cu notă mare, să fiu în continuare iubită ş...

Ace of Base - Don't turn around

Decembre (G. Bacovia) Te uită cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, priveşte - Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape; - Citeşte-mi ceva de la poluri, Şi ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. Şi toate din casă mi-s sfinte; - Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte-nainte. E ziuă şi ce întuneric... Mai spune s-aducă şi lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Şi-a prins promoroacă şi clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi şi-nainte, Te uită cum ninge decembre, Nu râde, citeşte-nainte. Românul literar , Bucureşti, tom V, nr 19, 19 noiembrie 1906, p 255 – 256 Din volumul „Plumb”, 1916

O dată cu intrarea în Uniunea Europeană, viaţa rurală a fost pusă, probabil, cel mai mult la încercare. Se auzea chiar că va trebui să renunţăm la tradiţiile şi obiceiurile proprii pentru a putea accede şi a ne integra în „visul european” ce ne cuprinsese. M-am temut... nu pentru o clipă, nu pentru două... aş minţi... Încă mă mai tem de consecinţele pe care globalizarea şi fenomenul european (cel american este deja o certitudine bine înrădăcinată în naţia noastră) le va avea asupra valorilor noastre autentice. Mă tem pentru că noi, românii, aşa vulnerabili şi dezinformaţi cum suntem, constituim o masă uşor de manipulat. Nu, nu trebuie să ne manipuleze cineva (ce cuvânt dur!), o facem singuri, cu plăcerea unui sado-masochism greu de înţeles şi explicat. Singuri ne manevrăm funiile şi lanţurile cu care suntem cuprinşi, chiar dacă societatea ne aruncă în ochi praf de libertate. Forma fără fond, permanent actuală Teoria formei fără fond a fost tot timpul în actualitatea stării noastre de ...

Crăciunul e sărbătoarea iubirii. Primim şi oferim cadouri, zâmbim, suntem frumoşi, împărţim sărutări, stăm la masă cu persoanele cele mai dragi sufletului nostru. Suntem, deci, mai buni, mai liniştiţi, mai optimişti. Aceste stări de înălţare spirituală sunt un strop din marea de miracole pe care ni le aduce, an de an, Sărbătoarea Naşterii Domnului. Poate părea absurd pentru unii cum un Prunc născut în urmă cu peste 2000 de ani aduce şi astăzi atâta dragoste în sufletele noastre. E firesc, însă, pentru că magia sărbătorilor de iarnă este picurată din înalt, direct în inimile noastre care tânjesc neîncetat după iubire. Să încercăm să perpetuăm această dragoste, trimiţând-o şi celor din jur!

Colinde, colinde, E vremea colindelor, Căci ghiaţa se 'ntinde Asemeni oglinzilor. Şi tremură brazii Mişcând ramurele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Se bucur copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele... De dragul Mariei Şi al Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.