Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Un înger are nevoie de ajutorul nostru

Cine a zis că doar de la cei mari putem învăţa lecţii de viaţă? Eu am primit una, şi sunt mândră să recunosc, de la un înger optimist, drăguţ şi credincios căruia soarta nu i-a oferit şansa de a fi sănătos precum copiii de vârsta sa, dar care îşi priveşte încrezător viitorul.
Eroul povestirii noastre este George Stancu, un băieţel de 10 ani care a fost diagnosticat în septembrie 2005 cu leucemie acută limfoblastică, iar la o lună după ce drama năucise minţile şi sufletele familiei, a mai primit o pedeapsă necruţătoare: o hemoragie craniană care are repercusiuni şi astăzi asupra sa. Băiatul a fost nevoit astfel să urmeze două tratamente dure pentru organismul său plăpând. La ora actuală, se pare că leucemia este sub control, dar în noiembrie anul trecut a făcut a doua comă convulsivă, fiind dus la spital pe braţe de mamă şi bunică „mai mult mort, decât viu”, după cum ele susţin. În urma acesteia, i s-au depistat leziuni pe creier. Acesta a fost momentul în care rudele au decis să ia legătura cu spitalele din străinătate, pentru a veni în ajutorul copilaşului. Dar, din păcate, doar unul le-a dat speranţe, restul clinicilor motivând că nu mai poate fi făcut nimic pentru băiat. Institutul Gaslini din Genova, Italia le-a luat în calcul cazul, după ce mama Sonia şi bunica Elena au trimis rezultatele analizelor tomografice prin internet. Cu toate acestea, nu au primit răspuns clar dacă vor putea trimite băiatul în Italia pentru o eventuală operaţie. Dar George nu şi-a pierdut speranţa. Şi-a alinat familia cu o vorbă care le-a stors lacrimi: „Cu leucemia mă descurc eu, dar voi să mă trimiteţi în Italia să scap de problema asta la cap”.
Au nevoie urgentă de bani pentru eventuala operaţie şi pentru tratament
Familia a vândut cam tot ce se putea vinde pentru a-şi vedea copilul liniştit şi pentru a putea procura banii pentru tratamente, analize medicale şi lucrurile necesare pentru regim. La un simplu calcul, doamna Elena Sonia Stancu ne-a mărturisit că din noiembrie anul trecut şi până acum au cheltuit peste 30 de milioane, din pensia bunicilor, alocaţia suplimentară şi împrumuturi de la bănci. Mama nu ştie sigur de câţi bani ar fi nevoie pentru operaţie, dar spune cu lacrimi în ochi că au nevoie disperată de bani cât mai repede posibil.
Dumnezeu îi dă putere
În urma divorţului dintre părinţi, băieţelul a rămas cu mama şi bunicii săi în localitatea Capu' Dealului, situată în extremitatea vestică a municipiului Curtea de Argeş. Doamna Elena Toma îşi aminteşte de cea mai neagră zi din viaţa familiei: „Eram disperaţi. Ne-am trezit că nu ştiam pe nimeni şi nu aveam la cine să apelăm. Ne-a fost foarte greu. Simţeam că ne prăbuşim, dar în acelaşi timp că trebuie să fim tari pentru el”.
George este în clasa a treia, pentru că primul an nu s-a putut duce la şcoală din cauza bolii care tocmai fusese depistată. Studiile le face acasă, doamna învăţătoare venind la el două zile pe săptămână. El spune că preferă orele de limba română. Îi place să se joace pe calculator, pe telefon şi cu jucării. Spune că toţi copiii din sat îi sunt prieteni. La adresa mamei şi bunicii are numai cuvinte de laudă, spunând că-i fac toate poftele. Credinţa este singurul lucru care îi dă putere: „Câteodată n-am încredere în medicamente, dar cu plecarea în Italia am încredere. Cred că acolo o să mă fac bine. Poate Dumnezeu ne va ajuta să ajungem acolo. Eu mă rog la Dumnezeu, la îngerul păzitor şi la Sfântul Gheorghe. Ori de câte ori m-am rugat la Dumnezeu, El m-a ajutat!”. Una dintre rugăciunile micuţului poate fi îndeplinită de noi toţi printr-un simplu gest. Putem dovedi că ne pasă de semenii noştri şi de Dumnezeu. Cum? Strângând banii necesari pentru ca el să aibă o viaţă mai bună. Şi mai putem face ceva mult mai important: să ne rugăm pentru binele şi sănătatea lui!

Cei care vor să dea o rază de speranţă şi o sumă de bani în acelaşi timp o pot face în conturile deschise la Raiffeisen Bank, Sucursala Curtea de Argeş:
În RON – RO83RZBR0000060006457935
În EURO – RO67RZBR0000060006670168
Pentru informaţii suplimentare, puteţi suna la bunica micuţului, doamna Elena Toma, la numărul de telefon: 0740 780 530

Raluca MARIN

Comentarii

Anonim a spus…
Hi Raluca

I'm looking for Raluca Marin Speranta, who is Romanian, and who drew some story pictures for me last year, working for a guy called Petrescu Emilian.

This boss of hers does not reply to my emails and I'm trying to find Raluca for more pictures, as her art work is so great and fits my style really well.

So I'm asking...is it you?

Please let me know either way - here's my email:

shelley.vernon at wanadoo.fr

If it's not you, how can I find her in Romania, I only have her full name and the country!

Thanks
Shelley
xx

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…